Iosif Ghetie - Magia Calatoriilor

Ei bine, Iosif Ghetie, inginer electronist de profesie, da o admirabila dimensiune, prin paginile noii sale carti, fundamentalei idei de a calatori pentru a cunoaste, de a te bucura de minunatiile realizate atat de Cel de Sus, cat si specia umana. Pentru el si Vera, sotia sa - realizatoarea unor incantatoare fotografii -, nici un drum nu-i pustiu, neinteresant, nici un pas nu-l faci in gol daca stii sa vezi, sa auzi, sa provoci conexiuni, practic sa stii sa-ti traiesti calatoria cu toata fiinta si intreaga putere de receptionare, de asimilare. Ei intaresc adevarul in toata deplinatatea si armonia lui: daruiesti ca sa primesti, primesti ca sa daruiesti. Daca pe Sisif ni-l imaginam urcand, frant de chin, cu pamantul in spate, pe Iosif Ghetie nu-l poti vedea decat purtand globul in brate, cu o satisfactie care n-are seaman. De fapt, el (ei) intruchipeaza insasi magia calatoriei...

Iosif Ghetie nu-i un „scriitor de turism” propriu-zis, sintagma mai greu de explicat in aceste randuri. Practic, „insemnarile de calatorie” isi pornesc radacinile de la cronicari citire. O ilustra exceptie exista in literatura noastra: desi a fost unul dintre cei mai mari drumeti, strabatand Romania - si nu numai - dintr-un capat in altul, Mihai Eminescu nu ne-a lasat nici o impresie - cu statut de nota de calatorie - din haladuirile sale; mult mai imbucurator, a preschimbat in uluitoare versuri... poezia calatoriei. Amintiti-va fie si numai de „descrierea” Nistrului, coborat de Eminescu in drumului spre Odesa, in cautarea sanatatii... Sau, inca din tinerete, a completat „jurnalul” drumetiilor sale cu stralucitorul folclor pe care l-a cules si prelucrat. In rest, mai toti scriitorii nostri - cu cateva exceptii (Al. Vlahuta, C. Hogas) - au facut din arta de a calatori nu o vocatie, ci un fel de „violon d’Ingres”. Nu-i rau nici asa...